Rezultate

Cel care are credință nu se teme de furia elementelor naturii, căci știe că totul este sub stăpânirea Cuvântului care a creat lumea.

Sufletul care s-a eliberat de robia patimilor este singurul care poate contempla cu adevărat frumusețea Creatorului său.

Scopul cel mai înalt al omului este să devină cât mai asemănător cu Dumnezeu, prin curățirea minții și prin practicarea virtuților care ne apropie de Lumina Neapropiată.

Fiecare creștin are în sine un altar și o jertfă. Rugăciunile, milostenia și înfrânarea sunt tămâia pe care o aducem lui Dumnezeu în templul inimii noastre.

Rugăciunea îl face pe om să stea în fața lui Dumnezeu. Prin simplul fapt de a ne așeza în prezența Lui, sufletul nostru începe să se lumineze și să se liniștească.

Rugăciunea nu este doar cererea unor bunuri, ci o conversație familiară cu Dumnezeu. Cel care se roagă cum se cuvine nu cere lucruri pământești, ci Îl cere pe Dumnezeu Însuși.

Înțelege că tu ești o a doua lume în miniatură (microcosmos). În tine se află soarele, luna și stelele. Chipul lui Dumnezeu este înscris în sufletul tău, chiar dacă păcatul l-a acoperit cu praf.

Sufletul este ca o oglindă. Dacă este murdară, nu poate reflecta lumina soarelui. Tot așa, dacă sufletul nu este curățat de patimi, nu-L poate vedea pe Dumnezeu.

Nu trebuie să citim Scriptura la suprafață. Sub litera care pare uneori aspră sau simplă, se ascund comori de înțelepciune, așa cum aurul se găsește în adâncul pământului.

Scriptura are un trup, un suflet și un duh. Trupul este sensul istoric, sufletul este sensul moral, iar duhul este sensul spiritual, cel care ne descoperă tainele lui Hristos.