Rezultate

Când i s-a apropiat sfârșitul [n.n. avvei Agathon], a rămas trei zile cu ochii deschiși și nemișcați. Frații l-au scuturat strigându-i: "Avva Agathon, unde ești?". El le-a zis: "Sunt înaintea judecății lui Dumnezeu". Atunci ei îl întreabă: "Și ție ți-e frică, părinte?". El zice: "M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să știu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu?". Frații îi zic: "Nu ești convins că faptele tale sunt după Dumnezeu?". Bătrânul răspunde: "Nu îndrăznesc să cred asta până când nu-L întălnesc, căci una este măsura lui Dumnezeu și alta măsura oamenilor".

Un frate l-a întrebat pe avva Agathon despre curvie. El îi zice: "Pune în fața lui Dumnezeu neputința ta și vei găsi odihna".

Același [n.n. avva Agathon], ori de câte ori vedea un lucru și mintea lui vroia să-l judece, își spunea în sine: "Să nu faci asta, Agathon!". Și mintea îndată i se liniștea.

Frații l-au întrebat [n.n pe avva Agathon]: "Ce virtute, părinte, între toate virtuțile obștești, cere truda cea mai mare?". Răspunde: "Iertați-mă, eu socotesc că nu există altă trudă decât să te rogi lui Dumnezeu. Căci de fiecare dată când omul vrea să se roage, dușmanii îl îmbrâncesc, știind că nimic nu sunt împiedicați mai tare decât rugăciunile către Dumnezeu. Orice ocupație ar avea omul, dacă stăruiește în rugăciune, dobândește pace sufletească. Rugăciunea până la ultima suflare se face cu luptă mare.

Dacă-L căutăm pe Dumnezeu, El ni se va arăta. Dacă vom pune mâna pe El, El va rămâne cu noi.

Tot el [n.n Avva Antonie], după ce s-a retras în viața singuratică, s-a rugat din nou cu aceleași cuvinte "Doamne, arată-mi cum să mă mântuiesc!". Și a auzit un glas mare zicându-i: "Arsenie, fugi, taci, liniștește-te!". Iată rădăcinile nepăcătuirii.

Avva Antonie a zis: "Se apropie vremea când oamenii vor înnebuni, iar dacă vor vedea pe cineva sănătos la minte, se vor năpusti asupra lui strigându-i: Ești nebun!, pentru că nu-i ca ei".

Cineva l-a întrebat pe avva Antonie: "Ce trebuie să păzesc, ca să fiu plăcut lui Dumnezeu? Bătrânul a răspuns: "Păzește ce-ți poruncesc: oriunde mergi, ține-L pe Dumnezeu în fața ochilor tăi; orice faci, urmează mărturia Sfintelor Scripturi; și-n orice loc te așezi, nu-L părăsi degraba! Păzește aceste trei porunci și te vei mântui.

Tot avva Antonie, iscodind adâncul judecăților lui Dumnezeu, a intrebat: "Doamne, cum unii mor după o viață atât de scurtă, în vreme ce alții ajung la adânci bătrâneți? De ce unii sunt săraci, iar alții bogați? Cum nelegiuiții se îmbogățesc, iar cei drepți sărăcesc?"

Un glas a venit spre el și i-a zis: "Antonie, ai grijă de ale tale! Acestea sunt judecățile lui Dumnezeu și nu-ți ajută cu nimic să le cunoști!".

Sfântul avva Antonie, stând odată în pustiu, a căzut paradă acediei și apăsătoarei întunericimi a gândurilor rele. Și zicea către Dumnezeu: "Doamne, vreau să mă mântuiesc și nu mă lasă gândurile rele. Ce să fac în neliniștea mea? Cum să mă mântuiesc?"

Ridicându-se puțin și privind afară, Antonie vede pe cineva aidoma lui, stând jos și lucrând, apoi sculându-se și făcând rugăciunea, și iar așezându-se și împletind funia, apoi din nou sculându-se pentru rugăciune.

Era un înger al Domnului, trimis ca să-l îndrepte și să-l întărească. Și l-a auzit pe înger spunând: "Fă așa și te mântuiește!". Auzind acestea, s-a bucurat nespus și a prins curaj. Și așa se mântuia.