Rezultate pentru „îndeplini”

Au venit odată, la avva Lucius, la Ennaton, câțiva călugări euhiți. Bătrânul i-a întrebat: Ce lucrați voi cu mâinile? Ei au răspuns: Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugam neîntrerupt. Bătrânul îi întreabă: Dar nu mâncați? Ei zic: Da. El: Și când mâncați, cine se roagă pentru voi? Apoi: Nici nu dormiți? Ei: Da. Bătrânul: Și când dormiți, cine se roagă pentru voi? N-au știut ce să-i răspundă. El a continuat: Iertați-mă, dar voi nu faceți cum spuneți. Eu am să vă arăt că, deși lucrez cu mâinile, mă rog neîncetat. (Iată cum): Mă așez, cu Dumnezeu, să-mi umezesc smicele. Apoi le împletesc în funie în funie zicând: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Și-i întreabă: Oare aceasta nu-i rugăciune? Ei au răspuns: Ba da. Apoi continuă: Toată ziua lucrez și mă rog și câștig mai mult sau mai puțin de șaisprezece parale. Dau două de pomană, la poarta, iar de restul mănânc. Cine primește cele două parale se roagă pentru mine în timp ce mănânc și dorm. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, îndeplinesc porunca de a mă ruga neîntrerupt.

Frații părinți au prorocit despre ultima generație (de călugări) și întreabă: Ce am lucrat noi? Unul dintre ei, marele avva Ischyron, răspunde: Am îndeplinit poruncile lui Dumnezeu. Ceilalți au zis: Dar cei de după noi, ce vor face? El a răspuns: Vor face jumătate din cât am făcut noi. Și cei după? Nu vor face nimic din ce-a reușit să facă generația dinainte, dar vor fi foarte încercați, iar cei care, atunci, vor fi găsiți vrednici, vor fi mai presus decât noi și decât părinții noștri.

Când i s-a apropiat sfârșitul [n.n. avvei Agathon], a rămas trei zile cu ochii deschiși și nemișcați. Frații l-au scuturat strigându-i: "Avva Agathon, unde ești?". El le-a zis: "Sunt înaintea judecății lui Dumnezeu". Atunci ei îl întreabă: "Și ție ți-e frică, părinte?". El zice: "M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să știu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu?". Frații îi zic: "Nu ești convins că faptele tale sunt după Dumnezeu?". Bătrânul răspunde: "Nu îndrăznesc să cred asta până când nu-L întălnesc, căci una este măsura lui Dumnezeu și alta măsura oamenilor".