TRISTEȚE
Am discutat cu o femeie nespus de tristă. Soțul ei părăsit-o. Fiul ei s-a alăturat unor hippy, a abandonat școala și a plecat de acasă. Fiica ei, în vârstă de doisprezece ani, este deprimată şi ea. Totul este fără noimă.
Femeia şi-a pierdut interesul pentru meseria ei. Intuneric deplin, o stare de blasfemie. Pe măsură ce vorbeam, simțeam tot mai limpede caracterul demonic al tristeții. Simțeam acceptarea ei, acceptarea voită a blasfemiei. Am simțit, de asemenea, neputința și insuficiența psihiatriei și a psihanalizei. Nu au nicio şansă de a-i scoate pe oameni din acest întuneric, dacă lumina din voi este întuneric...". I-am spus: "Poți face un singur lucru: renunță la blasfemie, ieşi din această minciună, din această renunțare. Nu poți face mai mult, dar acesta este începutul"