Rezultate pentru „durere”

Împărăteasa tutror, o muscă a intrat în Grădina ta. Tu, care alergi grabnic înaintea oricui te cheamă și împărtășești durerea noastră, a tuturor, mijlocește la Fiul tău săîl miluiească! A pierdut calea , să nu-și piardă și sufletul!

Aceste îndemnuri de folos ţi le dă rânduiala liniştei. Dar acum îţi voiu atrage luarea aminte şi asupra următoarelor lucruri, care ţin de ea. Tu ascultă-mă şi fă cele ce-ţi rânduesc ţie: Aşezându-te în chilia ta, adună-ţi mintea şi gândeşte-te la ceasul morţii. Priveşte atunci la moartea trupului, înţelege întâmplarea, ia-ţi osteneala şi dispreţueşte deşertăciunea din lumea aceasta, atât a plăcerii cât şi a străduinţii, ca să poţi să rămâi nestrămutat în aceeaşi hotărîre a liniştei şi să nu slăbeşti. Mută-ţi gândul şi la starea cea din iad, gândeşte-te cum se chinuesc sufletele acolo, în ce tăcere prea amară sau în ce cumplită suspinare în ce mare spaimă şi frământare sau în ce aşteptare? Gândeşte-te la durerea sufletului cea neîncetată, la lacrămile sufleteşti fără sfârşit. Mută-ţi apoi gândul la ziua învierii şi la înfăţişarea înaintea lui Dumnezeu. Inchipueşte-ţi scaunul acela înfricoşat şi cutremurător. Adu la mijloc cele ce aşteaptă pe păcătoşi: Ruşinea înaintea lui Dumnezeu, a lui Hristos însuşi, a îngerilor, a Arhanghelilor, a Stăpâniilor şi a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel veşnic, viermele cel neadormit, şarpele cel mare, întunerecul şi peste toate acestea plângerea şi scrâşnirea dinţilor, spaimele, chinurile. Gândeşte-te apoi şi la bunătăţile ce aşteaptă pe drepţi: îndrăsnirea cea către Dumnezeu Tatăl şi către Iisus Hristos, către îngeri, Arhangheli, Stăpânii, împreună cu tot poporul împărăţiei şi cu darurile ei: bucuria şi fericirea. Adu în tine amintirea acestora amândouă şi plânge şi suspină pentru soarta păcătoşilor, îmbracă vederea ta cu lacrimi de frică să nu fi şi tu printre dânşii. Iar de bunătăţile ce aşteaptă pe drepţi bucură-te şi te veseleşte. Sârgueşte-te să te învredniceşti de partea acestora şi să te izbăveşti de osânda acelora. Să nu uiţi de acestea, fie că te atli în chilie, fie afară şi nicidecum să nu lapezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel puţin printr'aceasta să scapi de gândurile spurcate şi păgubitoare.

Oamenii cuminţi trebue să-şi cerceteze puterea lor şi măsura la care a ajuns virtutea sufletului lor, fiindcă trebue să se pregătească să dea războiu cu patimile ce le dau năvală, potrivit cu puterea din ei, dăruită lor după fire de Dumnezeu. împotriva ispitirii de frumuseţe străină şi a oricărei pofte stricătoare de suflet ne ajută înfrânarea; împotriva durerilor şi a lipsurilor, tăria; iar împotriva ocărilor şi a mâniei, răbdarea; şi aşa pentru toate.

Spuneau despre avva Apollo de la Sketis că era cioban necioplit. Văzând odată pe câmp o femeie cu prunc în pântece, și-a zis împins de diavol: Vreau să văd cum stă pruncul în pântece. A spintecat femeia și a văzut pruncul. Dar îndată l-a durut inima și, străpuns până la lacrimi, s-a dus la Sketis și a mărturisit părinților ce făcuse. [...] Le-a zis lor: "Eu am patruzeci de ani și până acum n-am făcut nicio rugăciune. Acum însă, de voi mai trăi încă patruzeci de ani nu voi înceta să mă rog lui Dumnezeu, ca să-mi ierte greșelile mele".

Într-adevăr nu făcea niciun lucru cu mâna, ci se ruga mereu și zicea: Eu am greșit ca un om, Tu, ca un Dumnezeu, curățește-mă!. Rugăciunea aceasta îi devenise grijă de căpătâi, ziua și noaptea. Un frate care locuia cu dânsul îl auzea spunând: Te-am supărat Doamne, iartă-mă, ca să mă odihnesc puțin.

Și a avut încredințarea că Dumnezeu l-a iertat pentru toate greșelile, chiar și pentru uciderea femeii. Numai de iertarea pentru uciderea copilului nu era încredințat. Dar un bătrân i-a zis: Dumnezeu te-a iertat și pentru aceasta, dar te lasă în durere, pentru că-ți folosește sufletului.