Rezultate

Altă dată, îi aduc câțiva oameni o femeie îndrăcită [n.n. avvei Longinus]. El le zice: Nu știu ce pot să fac pentru voi. Mergeți mai degrabă la avva Zenon. Când avva Zenon a început să gonească demonul, acesta s-a apucat să urle: Avva Zenon, crezi că ies din cauza ta? Avva Longinus se roagă dincolo împotriva mea și ies de frica rugăciunilor sale. Pe tine nici nu te-aș fi luat în seamă.

Odată, avva Longinus l-a întrebat pe avva Lucius despre gânduri: Vreau să fiu un străin. Bătrânul îi zice: Dacă nu-ți stăpânești limba, nu vei fi străin, oriunde te vei duce. Așadar, stăpânește-ți limba și vei fi străin. Apoi îi zice: Vreau să postesc. Bătrânul i-a răspuns: Profetul Isaia spune: Chiar dacă-ți vei îndoi gâtul ca un cârlig sau ca un inel, tot nu se va numi că postul va fi primit. Mai degrabă stăpânește-ți gândurile rele. I-l spune și pe al treilea: Vreau să fug de oameni. Bătrânul i-a răspuns: Dacă n-o vei scoate la capăt împreună cu oamenii nu vei putea s-o scoți la capăt nici de unul singur.

Au venit odată, la avva Lucius, la Ennaton, câțiva călugări euhiți. Bătrânul i-a întrebat: Ce lucrați voi cu mâinile? Ei au răspuns: Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugam neîntrerupt. Bătrânul îi întreabă: Dar nu mâncați? Ei zic: Da. El: Și când mâncați, cine se roagă pentru voi? Apoi: Nici nu dormiți? Ei: Da. Bătrânul: Și când dormiți, cine se roagă pentru voi? N-au știut ce să-i răspundă. El a continuat: Iertați-mă, dar voi nu faceți cum spuneți. Eu am să vă arăt că, deși lucrez cu mâinile, mă rog neîncetat. (Iată cum): Mă așez, cu Dumnezeu, să-mi umezesc smicele. Apoi le împletesc în funie în funie zicând: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Și-i întreabă: Oare aceasta nu-i rugăciune? Ei au răspuns: Ba da. Apoi continuă: Toată ziua lucrez și mă rog și câștig mai mult sau mai puțin de șaisprezece parale. Dau două de pomană, la poarta, iar de restul mănânc. Cine primește cele două parale se roagă pentru mine în timp ce mănânc și dorm. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, îndeplinesc porunca de a mă ruga neîntrerupt.

Un frate l-a întrebat pe avva Kronios: Cum ajunge omul la smerenie? Bătrânul îi zice: Prin teama de Dumnezeu. Fratele îl întreabă: Și cum se ajunge la teama de Dumnezeu?

Bătrânul îi zice: După mine, trebuie să ne adunam în noi înșine din risipirea treburilor, să facem asceza trupească și, pe cât putem, să ne amintim de ieșirea sufletului din trup și de Judecata lui Dumnezeu.

Un frate l-a întrebat pe avva Kronios: Ce să fac împotriva uitării care îmi înrobește mintea și nu mă lasă să-mi dau seama până când nu mă aduce la păcat? Bătrânul zice: Când păgânii au pus mâna pe chivot, din pricina faptelor rele înfăptuite de fiii lui Israel, l-au târât până în locașul zeului lor, Dagon, care îndată a căzut la pământ (în bucăți). Fratele întreabă: Și ce înseamnă aceasta?

Bătrânul i-a zis: Dacă (demonii) ajung să-i înrobească omului mintea prin propriile sale apucături, i-o vor târî până când i-o vor aduce deasupra unei patimi nevăzute. Dacă, în locul acela, mintea se va întoarce și-L va căuta pe Dumnezeu, îndată patima va cădea și se va spulbera. Căci este scris: Când te vei întoarce suspinând, atunci vei fi salvat și-ți vei da seama unde erai.

Frații părinți au prorocit despre ultima generație (de călugări) și întreabă: Ce am lucrat noi? Unul dintre ei, marele avva Ischyron, răspunde: Am îndeplinit poruncile lui Dumnezeu. Ceilalți au zis: Dar cei de după noi, ce vor face? El a răspuns: Vor face jumătate din cât am făcut noi. Și cei după? Nu vor face nimic din ce-a reușit să facă generația dinainte, dar vor fi foarte încercați, iar cei care, atunci, vor fi găsiți vrednici, vor fi mai presus decât noi și decât părinții noștri.

Un frate l-a rugat pe avva Hierax: Spune-mi un cuvânt, cum mă mântuiesc? Bătrânul zice: Stai în chilia ta, dacă ți-e foame, mănâncă, dacă ți-e sete, bea și nu vorbi pe nimeni de rău. Așa te vei mântui.

Avva Iacob a mai zis: Vorbele nu ajung, oamenii de azi sunt plini de vorbe. E nevoie de faptă. Fapta trebuie căutată, nu vorbele, pentru ca vorbele nu rodesc.

Avva Iacob a mai zis: După cum o lampă luminează într-o cameră întunecoasă, tot așa teama de Dumnezeu, când intră în sufletul omului, îl luminează pe dinăuntru și-l învață toate virtuțile și poruncile lui Dumnezeu.

Avva Iacob mai zicea: Când ești lăudat, trebuie să-ți amintești păcatele și să te gândești că nu ești vrednic de laudele aduse.