Un frate l-a întrebat pe avva Kronios: Ce să fac împotriva uitării care îmi înrobește mintea și nu mă lasă să-mi dau seama până când nu mă aduce la păcat? Bătrânul zice: Când păgânii au pus mâna pe chivot, din pricina faptelor rele înfăptuite de fiii lui Israel, l-au târât până în locașul zeului lor, Dagon, care îndată a căzut la pământ (în bucăți). Fratele întreabă: Și ce înseamnă aceasta?
Bătrânul i-a zis: Dacă (demonii) ajung să-i înrobească omului mintea prin propriile sale apucături, i-o vor târî până când i-o vor aduce deasupra unei patimi nevăzute. Dacă, în locul acela, mintea se va întoarce și-L va căuta pe Dumnezeu, îndată patima va cădea și se va spulbera. Căci este scris: Când te vei întoarce suspinând, atunci vei fi salvat și-ți vei da seama unde erai.