Rezultate pentru „Sisoe”

Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: Ce să fac, avva, că am căzut în păcat? Batrânul îi zice: Ridică-te iar. Fratele zice: M-am ridicat și din nou am căzut. Bătrânul îi zice: Ridică-te iar și iar. Fratele întreabă: Până când? Bătrânul îi zice: Până vei fi prins (de moarte) sau făcând bine, sau păcătuind. Căci așa cum este găsit omul în clipa morții, așa se duce dincolo.

Un părinte l-a întrebat pe avva Sisoe: Dacă stau în pustiu și vine un barbar, care vrea să mă omoare, iar eu sunt mai tare decât el, îl omor? Bătrânul a zis: Nu, lasă-i-l lui Dumnezeu. Prin orice încercare grea trece omul, trebuie să spună: S-a întâmplat din cauza păcatelor mele. Iar dacă este o întâmplare fericită: Voia Domnului.

Unii l-au întrebat pe avva Sisoe: Dacă un frate cade în păcat, nu trebuie să se pocăiască un an? El a zis: Aspru cuvânt. Ei: Atunci șase luni? El: E mult. Ei: Până la 40 de zile? El: Mult. Ei: Cum, dacă, să zicem, un frate cade în păcat și are loc o agapă, el poate intra la agapă? Bătrânul zice: Nu, ci trebuie se pocăiască puțin timp. Am încredere în Dumnezeu că, dacă cineva se pocăiește din tot sufletul, Dumnezeul îl primește chiar și după trei zile.

Odată, un mirean am mers cu fiul său la avva Sisoe, pe Muntele avvei Antonie, dar pe drum s-a întâmplat că fiul a murit. Tatăl nu s-a tulburat, ci l-a luat în brațe și l-a dus, cu credință, la bătrân, căzând amândoi la pământ, ca și cum ar fi fost închinăciune, ca să fie binecuvântați. După aceea tatăl s-a sculat, la lăsat pe fiul la picioarele bătrânului și a ieșit afară.

Bătrânul, crezând că i se închina, îi zice: Ridică-te și du-te afară, căci nu știa că e mort. Copilul s-a ridicat îndată și-a ieșit. Văzându-l, tatăl său a înlemnit, apoi a intrat și s-a prosternat înaintea bătrânului spunându-i toată povestea. Dar bătrânul s-a întristat, căci nu voise să facă minunea. Atunci ucenicul său i-a cerut mireanului să nu mai povestească nimănui până la săvârșirea din viață a bătrânului.

Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: Oare tot așa îi prigonea Satana pe cei din vechime? Bătrânul zice: Acum o face mai rău, pentru că i s-a apropiat vremea și se zbuciumă.

Un frate, nedreptățit de un alt frate, s-a dus la avva Sisoe și îi zice: Am fost nedreptățit de fratele cutare și vreau să-mi fac singur dreptate. Bătrânul a început să-l roage zicând: Nu face asta, copile, lasă dreptatea în seama lui Dumnezeu. Dar el zicea: Nu sunt liniștit până când nu mă răzbun. Bătrânul i-a zis: Să ne rugăm, frate. Apoi s-a sculat și a zis: Dumnezeule, nu mai avem nevoie de Tine, fiindcă ne putem face singuri dreptate. Auzind acestea, fratele a căzut la picioarele bătrânului și i-a spus: Nu mă mai răzbun pe frate, iartă-mă, avva.

Un frate l-a întrebat pe avva Pistamon: Ce să fac, nu am stare când îmi vând munca mea? Bătrânul i-a zis: Și avva Sisoe și toți ceilalți își vând munca lor, nu e niciun rău. Când vinzi, spune o singură dată prețul mărfii. Apoi, dacă vrei să lași puțin din preț, e treaba ta. Așa o să te liniștești.

Fratele îl întrebă iarăși: Dar dacă vreodată am ce-mi trebuie, totul vrei să lucrez? Bătrânul i-a zis: Chiar dacă ai ce-ți trebuie, nu lăsa lucrul de izbeliște. Fă cât poți, dar nu cu tulburare.

Avva Pistos a povestit: Șapte anahoreți ne-am dus la avva Sisoe, care locuia la Clisma, și l-am rugat să ne spună un cuvânt. El ne-a zis: Iertați-mă, eu sunt un om simplu. Am mers însă la avva Or și la avva Athre. Avva Or era bolnav de 18 ani. M-am închinat înaintea lor și am rugat să-mi spună un cuvânt. Avva Or mi-a zis: Ce să-ți spun eu ție? Du-te și fă ce să vezi. Dumnezeu este al celui râvnitor, care se jertfește în toate. Avva Or și avva Athre nu erau din aceeași regiune, dar s-au împăcat de minune până la ieșirea din trup. Avva Athre era foarte ascultător, iar avva Or, din cale afară de smerit. Am petrecut câteva zile cu ei, ca să-i iscodesc, și am văzut o minune pe care a făcut-o avva Athre.

Cineva i-a adus puțin pește și avva Athre a vrut să-l pregătească bătrânului. A luat cuțitul ca să-l curețe, dar tocmai atunci l-a strigat avva Or. El a lăsat cuțitul în pește și n-a mai curățit, iar eu am rămas uimit de marea lui ascultare, fiindcă n-a spus: Mai așteaptă un pic, până curăț peștele. L-am întrebat: Cum ai dobândit o asemenea ascultare? El mi-a zis: Nu eu sunt ascultător, ci bătrânul. Apoi m-a luat și mi-a zis: Vino să-i vezi ascultarea. A fript peștele, arzându-l anume, și i l-a adus bătrânului. Acesta a mâncat fără să zică nimic. Și când l-a întrebat: E bun peștele, avva?, el a răspuns: Foarte bun. Apoi a adus și puțin gătit cum trebuie, zicându-i: Pe acesta l-am ars, avva, iar bătrânul a răspuns: Da, l-ai ars un pic. Atunci avva Athre mi-a zis: Vezi cât de ascultător este?

Am plecat de la ei străduindu-mă din răsputeri să fac ce-am văzut. Acestea le-a povestit fraților avva Sisoe. Unul dintre noi l-a rugat: Fii bun, spune-ne și tu un cuvânt. El a zis: Cine se ține nebăgat în seamă împlinește toată Scriptura. Altul dintre noi l-a întrebat: Ce este înstrăinarea, părinte? El a zis: Taci și spune oriunde te duci: Nu este treaba mea. Aceasta este înstrăinarea.