Rezultate pentru „teama”

Mulți oameni, dacă nu majoritatea lor, se târăsc într-o activitate furibundă, pentru că le este teamă să rămână față în față cu viața, cu ei înşişi, cu moartea. Se plictisesc, iar plictiseala este împărăția diavolului. Plictisiți şi temători, îşi sporesc indiferența prin activitate, idei şi ideologii. Fundamentul culturii noastre este activitatea intensă, marcată de frică şi plictiseală. Fără Dumnezeu, totul este posibil, dar acest "tot" este cât se poate de înfiorător şi de plictisitor. Consider că prima îndatorire a Bisericii ar trebui să fie refuzul de a lua parte la logica şi fundamentul acestei lumi.

Un frate l-a întrebat pe avva Kronios: Cum ajunge omul la smerenie? Bătrânul îi zice: Prin teama de Dumnezeu. Fratele îl întreabă: Și cum se ajunge la teama de Dumnezeu?

Bătrânul îi zice: După mine, trebuie să ne adunam în noi înșine din risipirea treburilor, să facem asceza trupească și, pe cât putem, să ne amintim de ieșirea sufletului din trup și de Judecata lui Dumnezeu.

Avva Iacob a mai zis: După cum o lampă luminează într-o cameră întunecoasă, tot așa teama de Dumnezeu, când intră în sufletul omului, îl luminează pe dinăuntru și-l învață toate virtuțile și poruncile lui Dumnezeu.

Avva Ioan [cel Pitic] a zis: Vreau ca omul să se împărtășească măcar puțin din toate virtuțile. De aceea, în fiecare zi, când te scoli dimineața, pune un nou început la toate virtuțile și poruncile lui Dumnezeu, cu mare răbdare, cu teama și multă răbdare, în iubirea lui Dumnezeu, cu toată râvna sufletului și a trupului, cu multă smerenie, răbdător cu frământările inimii și cu paza [sufletului], cu multe rugăciuni și rugăminți, cu suspin, cu limba curată și cu ochii feriți [de lucruri urâte], disprețuindu-te, fără mânie, pașnic și nerăsplătind răul cu rău, fără să te uiți la greșelile altora ori să te măsori pe tine însuți, tu, cel mai prejos de orice creatură; renunțând la materie și la tot ce ține de carne, pe cruce, cu lupta, cu sărăcia duhului, cu voința și asceza duhovnicească, cu post, cu pocăință și cu plâns, cu încleștare, cu discernământ, cu puritatea sufletului, cu bună socoteală, lucrând în liniște, cu privegheri de noapte, cu foame și sete, cu frig și goliciune, cu trudă, închizându-te în mormânt, ca și cum ai fi murit deja, gândindu-te că moartea ți se apropie în fiecare oră.

Tot el a zis [n.n avva Ioan cel Pitic]: Smerenia și teama de Dumnezeu întrec toate virtuțile.